recueillir
(français)
Etimologie
Din franceză veche recoillir < latină recolligere, forma de prezent infinitiv activ pentru recolligō („a reculege”). Echivalent cu re- + cueillir („a aduna, a culege”).
Înrudit cu catalană recollir, italiană raccogliere, occitană reculhir, portugheză recolher, română reculege și spaniolă recoger, recolegir.
Pronunție
Verb
recueillir
- (v.tranz.) a culege, a colecta, a recolta
- Il a recueilli beaucoup de faits pour l'histoire dont il s'occupe.
- (v.tranz.) a aduna
- Recueillir les débris d'une armée.
- (v.tranz.) a obține, a căpăta
- (v.tranz.) a lua înăuntru
- Il l'a recueilli dans son malheur.
se recueillir
- (v.refl.) a se reculege
- Se recueillir en soi-même.
- (v.refl.) (rel.) a medita
- Chaque jour elle va dans son oratoire et y passe quelque temps à se recueillir.
Sinonime
recueillir
- 1: collecter, collectionner, recevoir
- 2: rassembler, ramasser
- 3: gagner
se recueillir
- 1: se concentrer
- 2: méditer