recurge

română

Etimologie

Din re- + verbul a curge (după franceză recourir).

Pronunție

• AFI: /reˈkur.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului recurge
Infinitiv	a recurge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recurg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recurgă
Participiu	recurs
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) a apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor.

Cuvinte derivate

• recurgere

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din recurge.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru recurge.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru recurge.

Anagrame

• curgere

Referințe

• DEX '98 via DEX online