curgere
Etimologie
Din a curge.
Pronunție
- AFI: /'kur.ʤe.re/
Substantiv
Declinarea substantivului curgere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | curgere | curgeri |
Articulat | curgerea | curgerile |
Genitiv-Dativ | curgerii | curgerilor |
Vocativ | curgere | curgerilor |
- acțiunea de a curge.
- (fig.) desfășurare, trecere de timp; răstimp.
- evoluție istorică, înlănțuire a evenimentelor.
- schimbare continuă; devenire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online