redoare

română

Etimologie

Din franceză raideur.

Pronunție

• AFI: /re'do̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului redoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	redoare	redori
Articulat	redoarea	redorile
Genitiv-Dativ	redorii	redorilor
Vocativ	redoare	redorilor

1. (rar) lipsă de suplețe; rigiditate.
2. (med.) limitare a mișcărilor unei articulații.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ardereo
• erodare

Referințe

• DEX '98 via DEX online