suplețe

română

Etimologie

Din franceză souplesse.

Pronunție

• AFI: /su'ple.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului suplețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suplețe	invariabil
Articulat	suplețea	invariabil
Genitiv-Dativ	supleții	invariabil
Vocativ	suplețe	invariabil

1. însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate.
2. (spec.) proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online