refecare

română

Etimologie

Din refeca.

Pronunție

• AFI: /re.fe'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului refecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	refecare	refecări
Articulat	refecarea	refecările
Genitiv-Dativ	refecării	refecărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a refeca și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri