refeca
 Vezi și : refecă
|
Etimologie
Din latină refricare.
Pronunție
- AFI: /re.feˈka/
Verb
| Conjugarea verbului refeca | |
| Infinitiv | a refeca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
refec |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să refece |
| Participiu | refecat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a coase un refec.
- (v.tranz.) a detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din refeca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru refeca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online