reformatoare

română

Etimologie

Din reformator.

Pronunție

• AFI: /re.for.ma'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reformatoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reformatoare	reformatoare
Articulat	reformatoarea	reformatoarele
Genitiv-Dativ	reformatoarei	reformatoarelor
Vocativ	reformatoareo	reformatoarelor

1. persoană care reformează, care aduce reforme, care înnoiește; propagatoare de reforme.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online