reforma

Vezi și : reformá, réforma, reformà, reformă

română

Etimologie

Din franceză réformer < latină reformare.

Pronunție

• AFI: /re.forˈma/

Verb

Conjugarea verbului (se) reforma
Infinitiv	a (se) reforma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reformez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reformeze
Participiu	reformat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă.

   A reforma ortografia.

2. (v.tranz.) a scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă datorită degradării totale sau parțiale.
3. (v.tranz.) a scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
4. (v.refl.) (înv.) a se forma din nou, a se reface.

Sinonime

• 1: modifica, schimba

Antonime

• menține, păstra

Cuvinte derivate

• reformabil
• reformare
• reformat
• reformator
• reformație
• reformă

Cuvinte apropiate

• deforma
• forma
• formare
• formație
• formă
• transforma

Traduceri

a schimba în bine printr-o reformă

catalană: reformar (català) engleză: reform (English) esperanto: reformi (Esperanto) finlandeză: uudistaa (suomi) franceză: réformer (français) germană: reformieren (Deutsch)

italiană: riformare (italiano) papamiento: reformá (Papiamentu) portugheză: reforma (português) spaniolă: reformar (español) suedeză: förbättra (svenska), reformera (svenska) turcă: ıslah etmek (Türkçe)

Etimologie

Din reforma.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru reforma.

Etimologie

Din reformă.

Pronunție

• AFI: /reˈfor.ma/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru reformă.

Referințe

• DEX online