refringență
română
Etimologie
Din franceză réfringence.
Pronunție
- AFI: /re.frin'ʤen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului refringență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | refringență | refringențe |
| Articulat | refringența | refringențele |
| Genitiv-Dativ | refringenței | refringențelor |
| Vocativ | ' | ' |
- capacitate a unor corpuri de a refracta lumina.
Traduceri
Traduceri