capacitate
Etimologie
Din franceză capacité < latină capacitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /ka.pa.ʧi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului capacitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | capacitate | capacități |
| Articulat | capacitatea | capacitățile |
| Genitiv-Dativ | capacității | capacităților |
| Vocativ | ' | ' |
- volum al unui recipient.
- însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc.
- Capacitatea a unei incinte.
- posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie.
- posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva.
- Capacitatea de a face ceva.
- posibilitatea, însușirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
- Demonstrează o mare capacitate în...
- persoană capabilă.
- însușirea de a face acte juridice valabile.
Sinonime
- 1: volum
- 2: cubaj, volum, gabarit
- 4: forță, posibilitate, putere, putință, (înv.) puterință, puternicie
- 5: competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie
- 7: facultate
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Paronime
Traduceri
cantitate care poate încăpea într-un recipient
|
|
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
capacitate f.