Variante de scriere Vezi și : regală

română

Etimologie

Din franceză régaler.

Pronunție

  • AFI: /re.gaˈla/


Verb


Conjugarea verbului
(se) regala
Infinitiv a (se) regala
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) regalez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) regaleze
Participiu regalat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (livr.) a (se) ospăta bine, a (se) cinsti.
  2. (v.tranz.) a desfăta, a încânta.
  3. (v.tranz. și refl.) a dărui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din regala.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regala.

Etimologie

Din regală.

Pronunție

  • AFI: /reˈga.la/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru regală.

Anagrame

Referințe