desfăta

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /des.fə'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) desfăta
Infinitiv	a (se) desfăta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) desfătez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) desfăteze
Participiu	desfătat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta.
2. (v.tranz.) a încânta, a fermeca.

Cuvinte derivate

• desfăt
• desfătare
• desfătat
• desfătător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online