reglementa

română

Etimologie

Din franceză réglementer.

Pronunție

• AFI: /re.gle.men'ta/

Verb

Conjugarea verbului reglementa
Infinitiv	a reglementa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reglementez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reglementeze
Participiu	reglementat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja.

Cuvinte derivate

• reglementare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online