relatore

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină relator, -oris < din verbul referre („a referi”).

Pronunție

• AFI: /relaˈtore/

Substantiv

relatore m., relatori pl.

1. (spec.) conferențiar, purtător de cuvânt, orator, vorbitor (la o conferință)
2. (educ.) supervizor, supraveghetor (al unei teze)
3. (pol.) inițiator, promotor (al unei lege)

Sinonime

• 1: conferenziere, oratore

Cuvinte derivate

• controrelatore
• correlatore
• relatrice

Cuvinte apropiate

• relazione

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary