remorcă

română

Etimologie

Din franceză remorque.

Pronunție

• AFI: /re'mor.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului remorcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	remorcă	remorci
Articulat	remorca	remorcile
Genitiv-Dativ	remorcii	remorcilor
Vocativ	remorcă	remorcilor

1. vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri.
2. odgon, cablu cu care se remorchează o navă sau o ambarcație.

Locuțiuni

• (loc.adj.) La remorcă = remorcat.

Expresii

• A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cromare
• recroma

Referințe

• DEX '98 via DEX online