română

Etimologie

Din latină repatriare. Confer franceză repatrier (> înv.; astăzi rapatrier).

Pronunție

  • AFI: /re.pa.tri'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) repatria
Infinitiv a (se) repatria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) repatriez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) repatrieze
Participiu repatriat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită).

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe