patrie
română
Etimologie
Din latină patria. Confer franceză patrie.
Pronunție
- AFI: /'pa.tri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului patrie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | patrie | patrii |
| Articulat | patria | patriile |
| Genitiv-Dativ | patriei | patriilor |
| Vocativ | patrio | patriilor |
- mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este.
- Să ne apărăm patria.
- orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină.
- țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei.
- loc de origine a unei idei, a unui curent etc.
- Patria teoriei atracției universale este Anglia.
- loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc.
Traduceri
loc de baștină; pământ natal
|
|
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Din latină patria.
Pronunție
- AFI: /pa.tʁi/ pl. /pa.tʁi/
Substantiv
patrie f., patries pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- apatride
- expatrier, expatrié, expatriation
- patriarche, patriarcat, patriarchie
- père
- rapatriement, rapatrier