repercuta

română

Etimologie

Din franceză répercuter.

Pronunție

• AFI: /re.per.kuˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) repercuta
Infinitiv	a (se) repercuta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) repercuteze
Participiu	repercutat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre unde sonore sau luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce.
2. (v.refl.) (fig.) a avea urmări, consecințe, a-și manifesta indirect efectele.

Cuvinte derivate

• repercutare
• repercutat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• recuperat

Referințe

• DEX '98 via DEX online