repugnare

română

Etimologie

Din repugna.

Pronunție

• AFI: /re.pug'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului repugnare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	repugnare	repugnări
Articulat	repugnarea	repugnările
Genitiv-Dativ	repugnării	repugnărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a repugna și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri