repugna
română
Etimologie
Din franceză répugner < latină repugnare.
Pronunție
- AFI: /re.pug'na/
Verb
| Conjugarea verbului repugna | |
| Infinitiv | a repugna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să repugne |
| Participiu | repugnat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (livr.) a-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online