retenție

română

Variante

• retențiune

Etimologie

Din franceză rétention < latină retentio, retentionis.

Pronunție

• AFI: /re'ten.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului retenție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	retenție	retenții
Articulat	retenția	retențiile
Genitiv-Dativ	retenției	retențiilor
Vocativ	retenție	retențiilor

1. oprire, reținere.
2. acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate.
3. reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale.
4. (chim.) proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.

Cuvinte compuse

• drept de retenție

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• enterite

Referințe

• DEX '98 via DEX online