reușire

română

Etimologie

Din reuși.

Pronunție

• AFI: /re.u'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reușire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reușire	reușiri
Articulat	reușirea	reușirile
Genitiv-Dativ	reușirii	reușirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reuși și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri