română

Etimologie

Din italiană riuscire și franceză réussir.

Pronunție

  • AFI: /re.u'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
reuși
Infinitiv a reuși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reușesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reușească
Participiu reușit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a ajunge la rezultatul dorit.
    A fost acolo și a reușit.
  2. a avea succes, a termina cu bine.
  3. a face ceva cu pricepere și îndemânare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe