revendica
română
Etimologie
Din franceză revendiquer. Confer latină vindicare.
Pronunție
- AFI: /re.ven.di'ka/
Verb
Conjugarea verbului revendica | |
Infinitiv | a revendica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
revendic |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să revendice |
Participiu | revendicat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi.
- a cere, a pretinde un drept, ca fiind al său.
- a asuma.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a reclama un drept
|