Variante de scriere Vezi și : révolta, revoltà

română

Etimologie

Din franceză révolter. Confer italiană rivoltare.

Pronunție

  • AFI: /re.volˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) revolta
Infinitiv a (se) revolta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) revolt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) revolte
Participiu revoltat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a fi cuprins de revoltă, de indignare.
  2. (v.refl. și tranz.) a (se) răscula, a (se) răzvrăti.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din revoltă.

Pronunție

  • AFI: /reˈvol.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru revoltă.

Referințe





cehă

(čeština)

Etimologie

Din franceză révolte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

revolta f.

  1. revoltă

Sinonime





portugheză

(português)

Etimologie

Din revoltar.

Pronunție

  • AFI: /χe.ˈvɔw.tɐ/ (Brazilia)


Substantiv

revolta f., revoltas pl.

  1. revoltă

Sinonime

Cuvinte derivate