revolta
Vezi și : révolta, revoltà |
Etimologie
Din franceză révolter. Confer italiană rivoltare.
Pronunție
- AFI: /re.volˈta/
Verb
Conjugarea verbului (se) revolta | |
Infinitiv | a (se) revolta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) revolt |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) revolte |
Participiu | revoltat |
Conjugare | I |
- (v.refl.) a fi cuprins de revoltă, de indignare.
- (v.refl. și tranz.) a (se) răscula, a (se) răzvrăti.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- revolut
- revolutiv
- revoluție, revoluțiune
- revoluționa, revoluționariza
- revoluționar
- revoluționare, revoluționarizare
- revoluționarism
- revoluționarizator
- revoluționat, revoluționarizat
Traduceri
a fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta
|
Etimologie
Din revoltă.
Pronunție
- AFI: /reˈvol.ta/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru revoltă.
Referințe
(čeština)
Etimologie
Din franceză révolte.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
revolta f.
Sinonime
Etimologie
Din revoltar.
Pronunție
- AFI: /χe.ˈvɔw.tɐ/ (Brazilia)
Substantiv
revolta f., revoltas pl.