rindelui

română

Etimologie

Din rindea + sufixul -ălui.

Pronunție

• AFI: /rin.de.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului rindelui
Infinitiv	a rindelui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rindeluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rindeluiască
Participiu	rindeluit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela.

Cuvinte derivate

• rindeluire
• rindeluit

Cuvinte compuse

• mașină de rindeluit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online