rindeluire

română

Etimologie

Din rindelui.

Pronunție

• AFI: /rin.de.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rindeluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rindeluire	rindeluiri
Articulat	rindeluirea	rindeluirile
Genitiv-Dativ	rindeluirii	rindeluirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a rindelui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri