romanță
 Vezi și : romanța
|
română
Etimologie
Din franceză romance, confer italiană romanza, germană Romanze.
Pronunție
- AFI: /ro'man.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului romanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | romanță | romanțe |
| Articulat | romanța | romanțele |
| Genitiv-Dativ | romanței | romanțelor |
| Vocativ | ' | ' |
- compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; p. ext. piesă instrumentală cu caracter asemănător.
- specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație erotică.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
piesă instrumentală cu caracter cantabil, melodic
poezie lirică