rotulă
română
Etimologie
Din franceză rotule < latină rotula.
Pronunție
- AFI: /ro'tu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rotulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rotulă | rotule |
| Articulat | rotula | rotulele |
| Genitiv-Dativ | rotulei | rotulelor |
| Vocativ | rotulă | rotulelor |
- os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens.
- (tehn.) nucă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online