roura

română

Etimologie

Din latină rōrāre (după rouă).

Pronunție

• AFI: /ro.uˈra/

Verb

Conjugarea verbului (se) roura
Infinitiv	a (se) roura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) (se) rourează
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) roureze
Participiu	rourat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a cădea rouă.

   Iarba s-a rourat.

2. (v.tranz. și refl.) a (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă.

Sinonime

• 1: se înroura

Cuvinte derivate

• rourare
• rourat
• roureală

Cuvinte apropiate

• înroura
• înrourare
• înrourat
• roua
• rouă
• rourică
• rouros

Traduceri

a cădea rouă

bulgară: оросявам (български) (orosjavam) engleză: dew (English) franceză: mouiller (français)

suedeză: fukta (svenska) turcă: ıslatmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online