rușfet

română

Variante

• rușfert

Etimologie

Din turcă rüșvet.

Pronunție

• AFI: /ruʃ'fet/

Substantiv

Declinarea substantivului rușfet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rușfet	rușfeturi
Articulat	rușfetul	rușfeturile
Genitiv-Dativ	rușfetului	rușfeturilor
Vocativ	rușfetule	rușfeturilor

1. mită.
2. obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fruste

Referințe

• DEX '98 via DEX online