obligație
Variante
Etimologie
Din franceză obligation < latină obligatio, obligationis.
Pronunție
- AFI: /o.bli'ga.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului obligație | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | obligație | obligații |
Articulat | obligația | obligațiile |
Genitiv-Dativ | obligației | obligațiilor |
Vocativ | obligație | obligațiilor |
- datorie, sarcină, îndatorire.
- raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
- hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online