rudiment

română

Din franceză rudiment < latină rudimentum.

Declinarea substantivului rudiment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rudiment	rudimente
Articulat	rudimentul	rudimentele
Genitiv-Dativ	rudimentului	rudimentelor
Vocativ	rudimentule	rudimentelor

(la pl.) noțiuni elementare ale unei științe, ale unei arte.
organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar.
Rudiment de coadă.