rumoare
română
Etimologie
Din franceză rumeur < latină rumor, rumoris.
Pronunție
- AFI: /ru'mo̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rumoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rumoare | rumori |
| Articulat | rumoarea | rumorile |
| Genitiv-Dativ | rumorii | rumorilor |
| Vocativ | rumoare | rumorilor |
- zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.); (p.gener.) zgomot confuz.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online