rutilo
Vezi și : rutiló |
(italiano)
Etimologie
Din latină rutilus.
Pronunție
- AFI: /'rutilo/
Substantiv
rutilo m., rutili pl.
Referințe
(Latina)
Etimologie
Confer rutilus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
rutilō (infinitivul prezent rutilāre, perfectul activ rutilāvī, supinul rutilātum)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʁu'ʧi.lu/
Substantiv
rutilo m., rutilos pl.
- (în Brazilia) strălucire, lucire, scânteiere
Cuvinte apropiate
Etimologie
Derivat regresiv din rutilar.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru rutilar.
Referințe
(español)
Etimologie
Din latină rutilus.
Pronunție
- AFI: /'ru.ti.lo/
Substantiv
rutilo m., rutilos pl.
Sinonime
- 2: leucisco
Cuvinte apropiate
Etimologie
Derivat regresiv din rutilar.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru rutilar.