îmbujora

română

Etimologie

Din în- + bujor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu.ʒo'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) îmbujora
Infinitiv	a (se) îmbujora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îmbujorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îmbujoreze
Participiu	îmbujorat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre obraji) a se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față.
2. (v.tranz. fact.) (rar) a face să se înroșească.

Cuvinte derivate

• îmbujorare
• îmbujorat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online