rutina

română

Etimologie

Din franceză routiner.

Pronunție

• AFI: /ru.ti'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) rutina
Infinitiv	a (se) rutina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rutinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) rutineze
Participiu	rutinat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a capăta rutină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• intrau
• năruit
• nitrau
• ruinat

Referințe

• DEX '98 via DEX online