sărbătoare
Etimologie
Din a serba + sufixul -ătoare.
Pronunție
- AFI: /sər.bə'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului sărbătoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sărbătoare | sărbători |
Articulat | sărbătoarea | sărbătorile |
Genitiv-Dativ | sărbătorii | sărbătorilor |
Vocativ | sărbătoare | sărbătorilor |
- zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnități, demonstrații etc. și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită; (p.ext.) zi oficială de odihnă.
- (art., adverbial) în zilele de sărbătoare.
- Sărbătoarea nu se lucrează.
- sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor.
- (loc.adv.) În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); (p.restr.) în timpul Paștilor sau al Crăciunului.
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online