Etimologie

Din neogreacă (populară) σαλατιερα (salatiéra) sau din σαλατα (salată) + sufixul -ieră (după franceză saladier).

Pronunție

  • AFI: /sa.la.ti'e.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
salatieră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ salatieră salatiere
Articulat salatiera salatierele
Genitiv-Dativ salatierei salatierelor
Vocativ salatieră salatierelor
  1. vas de porțelan, faianță, sticlă etc. în care se servește salata.
  2. serviciu de masă format dintr-un suport (de metal) cu sticluțe pentru untdelemn și oțet și cu solnițe pentru sare și piper.


Traduceri

Anagrame

Referințe