salut
română
Etimologie
Din franceză salut.
Pronunție
- AFI: /sa'lut/
Substantiv
| Declinarea substantivului salut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | salut | saluturi |
| Articulat | salutul | saluturile |
| Genitiv-Dativ | salutului | saluturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- formulă sau gest de politețe cu care se salută.
- alocuțiune cu care se salută o adunare, un oaspete oficial.