scărmănătoare

română

Etimologie

Din scărmănător.

Pronunție

• AFI: /skər.mə.nə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului scărmănătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scărmănătoare	scărmănătoare
Articulat	scărmănătoarea	scărmănătoarele
Genitiv-Dativ	scărmănătoarei	scărmănătoarelor
Vocativ	scărmănătoareo	scărmănătoarelor

1. (rar) persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul.
2. unealtă de scărmănat lâna; darac.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online