Variante

Etimologie

Din turcă darak, tarak (Șeineanu, II, 155). Confer neogreacă ταράχι (taráchi) și bulgară дарак (darak).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
darac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ darac darace
Articulat daracul daracele
Genitiv-Dativ daracului daracelor
Vocativ daracule daracelor
  1. unealtă de pieptănat și de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel, fixați pe un suport.
  2. mașină de lucru alcătuită din două piese cu suprafețe cilindrice concentrice și cu dinți în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii și al altor materiale textile.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe