scăunoaie

română

Etimologie

Din scaun + sufixul -oaie.

Pronunție

• AFI: /skə.uˈno̯a.je/

Substantiv

Declinarea substantivului scăunoaie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scăunoaie	scăunoaie
Articulat	scăunoaia	scăunoaiele
Genitiv-Dativ	scăunoaiei	scăunoaielor
Vocativ	scăunoaie	scăunoaielor

1. unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul șade călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online