scaun
Etimologie
Din latină scamnum.
Pronunție
- AFI: /ˈska.un/
Substantiv
| Declinarea substantivului scaun | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scaun | scaune |
| Articulat | scaunul | scaunele |
| Genitiv-Dativ | scaunului | scaunelor |
| Vocativ | scaunule | scaunelor |
- mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să șadă o singură persoană.
- Așază-te pe scaun, te rog!
- (fig.) (mai ales urmat de determinări) locul, funcția deținută de cineva ca membru al unei adunări (elective).
- tron; (p.ext.) funcția și autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie.
- (fig.) reședința monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat.
- circumscripție teritorial-administrativă a sașilor și a secuilor din Transilvania, în cadrul organizației de stat austro-ungare.
- (determinat prin „de judecată”) instanță judecătorească.
- (pop.; de obicei urmat de determinări) dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care își exercită profesiunea diverși meseriași.
- butuc pe care se taie carnea la măcelărie. (p.ext.) măcelărie.
- suport, postament la diferite unelte, instrumente, mașini sau organe de mașini.
- schelet făcut din grinzi de lemn, care susține învelitoarea unui acoperiș și elementele pe care aceasta se sprijină.
- placă de lemn cu două piciorușe și o față curbă, pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuș.
- faptul de a elimina materiile fecale; (p.ext.) (concr.) materiile fecale eliminate de cineva.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- scaun de tortură, scaun de supliciu
- scaun electric
- scaunul-lui-Dumnezeu
- scaunul-cucului
- Sfântul Scaun, Scaunul Apostolic, Scaunul Pontifical
Traduceri
Traduceri
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online