schismă
română
Etimologie
Din franceză schisme < latină schisma.
Pronunție
- AFI: /'skis.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului schismă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | schismă | schisme |
| Articulat | schisma | schismele |
| Genitiv-Dativ | schismei | schismelor |
| Vocativ | schismă | schismelor |
- separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; (p.ext.) dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online