sclipire

română

Etimologie

Din sclipi.

Pronunție

• AFI: /skli'pi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului sclipire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sclipire	sclipiri
Articulat	sclipirea	sclipirile
Genitiv-Dativ	sclipirii	sclipirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a sclipi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri