română

Etimologie

Din prefixul s- + verbul a clipi.

Pronunție

  • AFI: /skliˈpi/


Verb


Conjugarea verbului
sclipi
Infinitiv a sclipi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sclipesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sclipească
Participiu sclipit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a luci (cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci.
  2. (v.intranz.) (despre ochi, privire) a scânteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din sclipi.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sclipi.

Referințe