scocciatura

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul scocciare.

Pronunție

• AFI: /skotʧa'tura/

Substantiv

scocciatura f., scocciature pl.

1. (fam.) neplăcere, necaz
2. (fam.) anost, indispoziție, urât

Cuvinte derivate

• scocciare