scofâlcitură

română

Etimologie

Din a (se) scofâlci + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /sko.fɨl.ʧi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului scofâlcitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scofâlcitură	scofâlcituri
Articulat	scofâlcitura	scofâlciturile
Genitiv-Dativ	scofâlciturii	scofâlciturilor
Vocativ	scofâlcitură	scofâlciturilor

1. adâncitură, cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne.
2. văgăună; făgaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online